luni, 12 octombrie 2009

Alb

Si le vedeam imbracate in alb, cum fugeau pe strada si se imbinau cu fulgii de nea ce cadeau din cer. Era mijlocul lui Februarie, temperatura era scazuta si de fiecare data cand expirau, le iesea un nor de caldura pe gura. Alergau in mijlocul ninsorii in rochite albe, diafane, putin transparente de puteai sa le obseri sanii ce saltau cu fiecare pas. Se chinuaiu sa faca pasii cat mai mari si le observai cum sopteau mii de rugaciuni catre toate zeitatile. Era o imagine incitanta, ma simteam oarecum mandru, nu aveam nici un pic de remuscare, imaginea era mai mult decat erotica, era o placere pentru orice fiinta ce crede in decadenta si in sine insusi.

Si totusi, am considerat ca nu le-am facut nici un rau, ci le-am deschis mintile acelor fetite ce zburdau si se zbateau ca niste miei ce vor fi dusi la taiere. Le-am deschis ochii, le-am facut sa realizeze prin simple actiuni ca lumea e o tarfa luxoasa, una ce incearca sa iti ia totul in schimbul unei placeri absolut false, o tarfa ce va incerca sa te injunghie pe la spate de cate ori va avea ocazia.


Fugeau fara o directie anume, ci unde vedeau cu ochii, pe unde puteau, pe unde credeau ca o sa scape. La cea mai mica de statura inca se mai observau urmele de lanturi de la glezna. Parca o si vad cum statea in camera ghemuita, cu lanturi la picioare, plangand de durere si de disperare, putin murdara de praf si incerca sa ma induplece cu ochii ei mari si negrii. De fiecare data credea ca o voi lasa sa plece, ca ii voi desface lanturile si va pasi afara pe usa. O tortura psihica, ce iti roade mintea, constiinta incetul cu incetul. Ce poate fi mai frumos decat dezamagirea unor ochi mari si calzi? Disperarea ei era un unguent pentru mine, era placerea mea personala. Ma simteam puternic chinuind o fiinta inocenta si lipsita de aparare.

Stiu ca toti ma vor condamna pentru acst lucru, dar nu fac altceva decat sa fiu eu, sa imi accept natura umana de a refuza a crede ca ne putem perfectiona si ca nu am ajuns la acest stadiu.

Ma consider un om perfect, numai asa as putea sa fac abuz de toate himerele negative ce sunt in fiecare dintre noi. Ma consider un om perfect pentru ca ma satisface acest lucru...

2 comentarii:

Magus - Dein Führer spunea...

Acesta e intro-ul de la Saw partea a 15-a!

iarbaprinpar spunea...

De parca ar fi un fragment desprins dintr-o carte si daca s-ar face film ar iesi horror.
Eu vad ca in mintea lui e bine si cauta sa-i fie bine ranindu-i pe ceilalti, dar el nu stie ca-i raneste, poate asa percepe iubirea?
Foarte frumos :)