luni, 26 noiembrie 2012
Preludiu
Si totul a inceput cu un mic gand, o infiripare de idee in circumvolutiunile creierului apasat si saturat de disperare, tristete, o depresie ce o simti pana in maduva scheletului ce iti alcatuieste sufletul. Dar daca ... .O idee poate schimba multe si iti poate redeschide sau inchide ochii. O idee te poate macina pana la nesfarsit, zi de zi, ora de ora, si secunda de secunda, chinuindu-te cu greu sa supravietuiesti nevoii de a o baga in seama, de a-i acorda atentie sau de a te opri sa o mai vezi. Astfel de sentimente ti se acumuleaza in suflet, pana la un punct in care simti ca invelisul ce le protejeaza impotriva cuceririi tale complete, se fisureaza si izbucneste intr-un val urias ce iti clatina radacinile bine adancite in mintea ta. Si iti clatina credinta in tine.
Momente si clipe trec de parca ar fi ani, iar tot ce iti face placere iti provoaca o imensa scarba, de nu mai poti realiza cum ceea ce te facea fericit avea un succes asupra ta, ca iti provoca in primul rand acea stare de euforie, ca te facea sa traiesti. Acum gusti din ciocolata si iti ramane in gura doar praful de cacao amestecat cu saliva duhninda a tigari, lichid ce il dai pe gat pentru a simti gustul scarbos si artificial de dulce. Te asiguri de fapt ca nu esti indiferent... sau ca nu poti fi indiferent.
Iti muti ochii in alte directii, deschizi alte usi si te uiti inspre drumul lor sa iti dai seama care ar fi posibilitatile. De fapt, iti doresti sa vezi si sa gasesti poteca pe care gasesti numai lucrurile tale mult visate, totul sa fie perfect, iar florile sa fie colorate, nu acoperite de cenusa si ingropate in mucegaiul de un miros intepator. Vrei sa fie cald, nu rece si umed, sa nu tremuri de frig intr-un moment in care altii simt raze de soare. Sa nu tremuri in momentul in care el se scalda in razele de soare...
Te gandesti ce a provocat asta, sau, si mai mult, cum de esti capabil sa simti asa ceva. Niciodata nu te-ai gandit ca vei fi intr-o astfel de situatie, sperai ca tu sa fii ocolit de aceste sentimente si sa nu le experimentezi vreodata. Sperai ca pentru tine, totul sa fie bine. Insa efectul bulgarelui de zapada isi face simtita prezenta si observi ca te adancesti din ce in ce mai tare in namolul imputit care te trage la fund, pana cand il vei simti in gura, in nas si in ochi. Pana vei fi ingropat, iar legile fizicii nu iti vor permite sa iesi la suprafata.
Sufletul tau incearca sa se protejeze, isi creeaza o pelicula de ura in jurul sau, te ascunzi intr-o cochilie asemeni unui rac si lasi la vedere doar clestii uriasi, parca amenintandu-i pe ceilalti si avertizandu-i asupra unui atac iminent. Te gandesti ca e mai bine sa ataci decat sa fii defensiv, actionezi asupra unor impulsuri de a te autoconserva.
Dar totul este in zadar ... pentru unii. Durerea si-a infipt bine coltii si nu mai da drumul o data ce te-a prins in stransura ei. Nu te mai lasa pana cand nu iti consuma ultimul semn de vitalitate din tine, pana cand te suge de tot ce e mai frumos. Nu ti se mai pare nimic interesant, nimic nu te mai excita, nimic nu te mai scoate din vidul in care esti captiv.
Si totusi, totul se poate schimba cu anumite cuvinte, anumite sentimente si anumite gesturi de la persoanele potrivite. Si incerci sa te lipesti de ele asemeni unei ventuze, pentru a putea face rost de cheia de care ai tu nevoie... de cel mai de pret lucru... de solutia de a scapa.
Insa nimeni nu te aude. Nu e nimeni in jurul tau. Nu e nimeni langa tine sa iti ofere ceea ce vrei. Ramai intre patru pereti scorojiti si mirosind a cacat si cu un subconstient care viseaza la o floare albastra, mica si fragila ce sa te dezgroape.
Nu mai reactionezi la nimic intre timp, la nici un stimul. Vrei doar sa vezi acel lucru si stii ca totul va fi bine. Ca poti trai din nou, ca poti sa simti, sa respiri, sa vezi, sa gusti si sa auzi. Si traiesti cu speranta asta o viata intreaga pentru a nu o mai gasi niciodata, pentru a ramane doar o amintire ce te va consuma incetul cu incetul ... pana nu mai ramane nimic din tine. Nici ce este mai rau din tine, nici ce e mai bun. Nimic. Doar o gaura ce absoarbe tot, intr-o razbunare fara de sfarsit asupra ta.
Tags:
About Me,
Malice Bathory,
Scrieri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu